Pagina 10

Pescuitul – un sport, o afacere, o pasiune, un mijloc de recreere

Pescuitul cu undita, practicat din cele mai vechi timputi, isi pierde din motivatie.Daca la inceput pescuitul se practica ca ceva necesar pentru procurarea hranei, incet, incet s-a transformat in tarile “ civilizate ‘ intr-un hobby sau intr-o afacere. De asemenea cei care practica pescuitul se impart in mai multe categorii : pescari amatori, pescari sportivi, pescari profesionisti, pescari aventurieri si nu in ultimul rand o categorie restransa – cei care pescuiesc in scop stiintific. Pescarii amatori sunt cei ocazionali care practica pescuitul oriunde, la orice fel de specie de peste si care retin o cantitate din captura. Practica pescuitul in locuri facile, cunoscute pe ape curgatoare sau statatoare in orice anotimp.Acestia foloses orice tip de nada, momeala si pescuiesc dupa o experienta proprie sau dupa ureche. Printre acestia isi gasesc locul si acei pescari romantici pentru care pescuitul este numai un motiv de a se recreea in mijlocul naturii. Sunt cei care au cel mai mult de castigat. Pescarii sportive sunt cei care pescuiesc in primul rand pentru a demonstra priceperea in diferite competitii. Lacuri mari sau mici, in majoritate create artificial, sunt populate cu numeroase exemplare din cateva specii de pesti ( crap, salau, stiuca, somn ), care, furajate permanent, fara concurenta in mediul lor, cresc, ajungand la recorduri nefiresti. Exemplarele acestea grase, lenese, sunt disputatede catre pescarii sportive care se intrec in capturarea lor. Tehnologii bine puse la punct, imaginatie, yot felul de trucuri, nimic nu este prea mult pentru a duce pescarul la podium. O adevarata industrie s-a dezvoltat pe baza acestui sport. Parca mai sportivi sunt pescarii care se intrec nu pe malurile unui imens acvariu, ci in mijlocul naturii – pe apele de munte. Cu adevarat aici priceperea si indemanarea sunt prioritare. Cu momeli si scule ( de multe ori productie proprie ) acesti pescari infrunta natura si pestii la ei acasa. Strabat kilometri de hatisuri, ape repezi, bolovani alunecosi si alte pericole. Ce diferenta intre acestia si cei ce stau comod in sezlongul capitonat sub umbrela, asteptand ca un ghiftuit lacom sa infulece momeala. Procesul care urmeaza pare tras la xerox. Intepare, drill, scoatere pe mal, cantarire, eliberare. Strangeri de maini, bateri pe spate si procesul se reia la nesfarsit. Metoda prinde si elibereaza pe mine nu m-a convins in totalitate. Cred ca isi are rostul si aplicatibilitate in locuri si momente bine stabilite. A generaliza ( obliga ) nu arata decat cum aplicam noi zicala : “ a fi mai catolic decat Papa “. Pescarii aventurieri sunt cei care merita toata atentia. Fara a lua in considerare pe cei care practica acest pescuit in scop commercial ( filme, publicitate ), acesti pescari sunt cei care infrunta riscuri majore pentru a atinge telul propus: capture record, pesti rari, pesti periculosi. Nici un sacrificiu nu este prea mare. Bani, sanatate sau viata personala. Ajung in locuri necunoscute publicului larg, unde primejdiile sunt la tot pasul. Pana la urma ating tinta si trec la nivelul urmator. Pe scara mai mica sau mai mare acest tip de pescari se gasesc pretutindeni. Consider ca eu personal fac parte din categoria pescarilor amatori ( in special dintre cei care iau pescuitul ca un mijloc de relaxare ). Asa ca cea ce voi scrie in continuare se adreseaza acestei categorii.