Pagina 5

Carligele jig pentru pescuitul rapitorilor, folosite ca suport gumelor au impotanta lor in acest tandem. Aparute la noi, desi folosite de mult prin alte parti, inca nu sunt pe deplin cunoscute si folosite. (E drept ca inainte de 89 se gaseau pe la magazinele sport – turism tot felul de momeli din plastic, care insa starneau neincrederea si erau folosite total necorespunzator) Multi renunta din prima dupa ce rezultatele scontate nu sunt pe masura. Altii dau de gustul pescuitului cu shad-uri, twistere, rame, viermi etc si raman adeptii acestui stil. Unii il practica dupa ureche cea ce nu este rau, avand in vedere ca practica este mama succesului. Daca in ape deschise alternanta cu alte tinichele este posibila, intr-un canal sufocat de vegetatie si unde ochiurile de apa nu masoara mai mult de 80-100 cm in diametru, gumele sunt singurele care dau rezultate. In aceste cazuri jigul folosit este unul nelestat care impreuna cu shad sau twister poate fi jucat pe loc, un timp suficient pentru atacul rapitorului. La inceputul anilor 90, un prieten a primit o trusa compusa din shaduri, twistere si jiguri. La momentul respectiv parea ceva utopic de folosit pentru pescuit in tara noastra. Noroc ca trusa era insotita de o caseta video unde se demonstra intr-un acvariu urias, potentialul acestor momeli si a stilului de pescuit respectiv. Priveam cu mirare evolutia aproape naturala a momelii si atacul imediat al rapitorului. M-a impresionat forma ciudata a carligelor. Mai tarziu, cand au aparut si in comert respectivele naluci, le-am incercat cu rezultate mai mult decat satisfacatoare. Ideea este ca jigurile din comert nu seamana cu cele vazute de mine in trusa amicului. De curand am avut surpriza sa gasesc intr-un magazin exact carligele pe care le vazusem acum aproape 20 de ani. E drept ca erau „made in japan” , dar forma era identica si inconfundabila. Vanzatorul, dupa ce mi-a multumit ca le-am cumparat, nu se aratase nimeni interesat de ele, m-a intrbat la ce folosesc. Am incercat sa-i explic dar am renuntat rapid vazand figura tot mai lunga a vanzatorului. Forma ciudata a carligului se explica prin dorinta celui care l-a proiectat, de a-l strecura prin vegetatie fara a-l pierde. Un inel elastc atasat intre spinul carligului si umarul tijei, impiedica agatarea acestuia dar cedeaza usor la presiunea falcilor rapitorului nepericlitand inteparea. Tehnica de pescuit este simpla dar spectaculoasa. Echipamentul este unul usor, varga de 2.10-3 metri, mulineta microlite, fir textil subtire, un shad de 7-10 cm cu jig nelestat prindera nadei se face in mod obisnuit, cu scoaterea varfului carligului prin spate sau prin burta. (ca un facut, la o emisiune de teleshoping se facea reclama la o trusa „minune” compusa din jiguri si plastice si in care se dovedea pe viu eficacitatea acesteia. Modul recomandat de prindere a shadu-lui era cel de bot printr-un sistem special. Problema este ca pestele „pacalit” este unul care captureaza prada prin absorbtie – bibanul american. La noi rapitorii „musca” prada, deci este posibil ca pestele in loc sa se agate, sa ramana cu o bucata de plastic in gura. In concluzie sunt rezervat in cea ce priveste aceasta tehnica la noi. Bineinteles ca se poate ca anumite modificari sa-l imbunatateasca. Ramane deschisa problema.) Lansarea momelii se face in coltul indepartat al ochiului de apa, dupa care se lasa montura sa se scufunde. Se joaca din varf, cu ridicari si lasari bruste. In momentul in care momeala cade liber, aceasta se onduleaza asemenea unui pestisor bolnav. La ridicare, pestisorul momeal zvacneste tremurand din coada. Daca reusim sa imitam traseul unui pestisor bolnav si, apa are peste, sansele unei muscaturi sunt ridicate. Dupa intepare, totul depinde de rabdarea, calitatea sculelor si priceperea pescarului. Nu este usor sa scoti o stiuca care vine cu 2-3 kg de „salata” pe cap. Partea buna este ca pestele sta cuminte si nu se zbate. Este un sentiment placut sa demonstrezi ca se poate prinde peste acolo unde nimeni nu reuseste sa aibă rezultate folosind momeli conventionale.